Volkswagen Golf, maşina anului 2009

Golf a câştigat distincţia 2009 World Car of the Year. Un juriu internaţional format din cincizeci şi nouă de jurnalişti auto
din douăzeci şi cinci de ţări din întreaga lume au ales Maşina Anului 2009. Premiul
a fost decernat într-o conferinţă de presă din timpul

salonului auto de la New York.

"Este o mare onoare pentru Volkswagen că cel mai bine vândut model la nivel global, Golf, primeşte distincţia Maşina anului 2009 la nivel mondial", a spus Ştefan Jacoby, Preşedinte / CEO, Volkswagen America,Inc.

Volkswagen Golf, maşina care a făcut istorie, a vândut mai mult de 26 milioane de unităţi în 120 de ţări, ceea ce îl face unul dintre cele mai vândute vehicule

Read more...

Rectificarea taie bugetele tuturor instituţiilor şi trece pe deficit sistemul public de pensii

Rectificarea bugetară aprobată sâmbătă de guvern prevede reducerea tuturor bugetelor ministerelor, în condiţiile în care bugetul de stat trebuie să acopere golul din bugetul de asigurări sociale de stat şi majorarea puternică a cheltuielilor cu dobânzile.

În total, alocările de la bugetul de stat către 53 de ordonatori principali de credite scad cu 1,827 miliarde lei
, arată anexa la OUG aprobată sâmbătă de Guvern, cu detalierea influenţelor bugetare pe 2009 pe titluri de cheltuieli şi pe ordonatori principali de credite.

Documentul obţinut de NewsIn arată că doar bugetul Ministerului Muncii se măreşte, însă doar pentru că bugetul asigurărilor sociale de stat este prevăzut să treacă pe deficit şi necesită un transfer pentru acoperirera golului.

De altfel, una din cele mai importante modificări prevăzute de rectificarea bugetară constă în trecerea pe deficit a bugetului asigurărilor sociale de stat, în urma revizuirii în scădere cu 1,573 miliarde lei a veniturilor din sistemul public de pensii. Astfel, bugetul asigurărilor sociale, prevăzut iniţial cu un excedent de 221,4 milioane lei, trece pe deficit şi va primi
un transfer de 1,347 miliarde lei de la bugetul de stat.

Deşi bugetul Ministerului Muncii este majorat cu 1,338 miliarde lei, banii merg integral pentru acoperirea golului din sistemul public de pensii, bugetul propriu-zis al ministerului fiind în realitate micşorat cu 9,95 milioane lei.

"A trebuit să majorăm bugetul asigurărilor sociale întrucât fondul alocat pensiilor se dezechilibrase ca urmare a scăderii veniturilor din contribuţii, pe fondul contracţiei economice prognozate acest an şi a diminuării numărului de salariaţi", a explicat sâmbătă, pentru NewsIn, un oficial guvernamental.

Agricultura, Mediul, Educaţia, Apărarea şi Internele - principalii perdanţi ai rectificării

La toţi ceilalţi ordonatori principali de credite, bugetele au fost micşorate la rectificarea de sâmbătă.

Bugetul Ministerului Agriculturii pierde cel mai mult, respectiv 2 miliarde lei, din care cea mai mare sumă - 1,89 miliarde lei - la proiectele finanţate din fonduri externe nerambursabile. Cheltuielile de personal scad cu 17,9 milioane lei.

Alte ministere care pierd mulţi bani la rectificare sunt cele ale Mediului, Educaţiei, Apărării şi Internelor.

Ministerul Mediului pierde 757,7 milioane lei din fonduri externe nerambursabile şi 139,4 milioane lei la bugetul propriu, cea mai severă reducere fiind la cheltuielile de capital (investiţii), de 100,4 milioane lei.

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării are prevăzut un buget mai mic cu 676 milioane lei, din care 305,2 milioane lei de la cheltuielile de capital, pe lângă eliminarea a 811,9 milioane lei pentru indexarea cu 5% a salariilor profesorilor.

La Ministerul Apărării Naţionale, bugetul este redus cu 696,4 milioane lei, din care 196,4 milioane la cheltuieli de personal, 161,2 milioane la cele cu bunuri şi servicii
şi 319,6 milioane lei la cheltuielile de capital.

Ministerul Administraţiei şi Internelor pierde, la rectificare, 427 milioane lei, din care 190,4 milioane la cheltuieli de personal, 90,1 milioane la bunuri şi servicii şi 138,7 milioane la investiţii.

Rectificarea mai prevede reduceri bugetare de 203,74 milioane lei la Ministerul Transporturilor (din care 2,25 milioane cheltuieli de capital), de 87,5 milioane lei la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, 47,8 milioane lei la Ministerul Afacerilor Externe, 61,25 milioane lei la Ministerul Justiţiei, 95,5 milioane lei la Ministerul Finanţelor, 22,5 milioane lei la Ministerul Sănătăţii, 28,5 milioane lei la Ministerul Culturii, 19,5 milioane lei la Ministerul Comunicaţiilor, 47,6 milioane lei la Ministerul Economiei 32,1 milioane lei la Ministerul Tineretului şi Sportului, 40 milioane lei la Ministerul Turismului şi 7,25 milioane lei la Ministerul IMM-urilor.

La Ministerul Finanţelor Publice mai sunt prevăzute, însă, cheltuieli mai mari cu dobânzile de 1,775 miliarde lei, în condiţiile în care majorarea deficitului bugetar la 4,6% din produsul intern brut (PIB) presupune creşterea împrumuturilor publice.

Fe asemenea, fondul de rezervă bugetară, administrat tot de Finanţe, este majorat cu 417 milioane lei, pentru a acoperi cheltuielile necesare organizării alegerilor prezidenţiale din toamnă şi pentru a face faţă eventualelor costuri
legate de deturnarea unor fonduri PHARE.

În schimb, scade contribuţia Românieila bugetul UE cu 371,7 milioane lei, tot la bugetul Ministerului Finanţelor.

La alte instituţii, bugetele pe 2009 s-au redus cu: 6,1 milioane lei la Administraţia Prezidenţială, 15,4 milioane lei la Senat, 36 milioane lei la Camera Deputaţilor, 28 milioane lei la Ministerul Public, 6,25 milioane lei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 6,8 milioane lei la Consiliul Superior al Magistraturii, 8,44 milioane lei la Curtea de Conturi, 2,6 milioane lei la Consiliul Concurenţei şi 18,8 milioane lei la Secretariatul General al Guvernului.

La serviciile speciale, bugetele au fost reduse cu 53,06 milioane lei la Serviciul Român de Informaţii (SRI), cu 53,35 milioane lei la Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), cu 8,9 milioane lei la Serviciul de Informaţii Externe (SIE) şi cu 8,4 milioane lei la Serviciul de Protecţie şi Pază (SPP).

Academia Română pierde alocări bugetare de 10,5 milioane lei în acest an, Institutul Cultural Român - 3,675 milioane lei, Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) - 25,5 milioane lei, televiziunea publică- 23,9 milioane lei, în timp
ce agenţia publică de presă Agerpres are un buget mai mic cu 120.000 lei.

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a pierdut la rectificare 20 milioane lei.

Guvernul a aprobat, sâmbătă, cele două ordonanţe de urgenţă de pe ordinea de zi, privind rectificarea bugetară şi sistemul sporurilor bugetare, ce urmează să fie trimise Fondului Monetar Internaţional şi Comisiei Europene.

Read more...

Twitter: revoluţia zvonurilor

Tulburările de la Chişinău au generat o activitate
febrilă pe internet, mai ales pe Twitter, şi prin asta, un titlu atrăgător, „Revoluţia (pe) Twitter” („Twitter Revolution”), în celebre mass-media anglo-saxone ca „The Independent”, „Slate” sau „Foreign Policy”.

Revoluţionarii şi internetul au fost sexy de când îi ştim. E normal ca presa să îi îmbrăţişeze şi pe unii, şi pe celălalt. Cea românească are un motiv în plus

să facă asta, fiindcă e vorba de Chişinău. Şi cu asta, basta. Sau nu?

Cristi Dimitriu este un jurnalist hârşâit, care după 16 ani de presă a ajuns directorul uneia dintre cele mai riguroase instituţii de media din România: Mediafax. Spre deosebire de jurnaliştii-vedetă care îşi petrec o jumătate din viaţă dându-şi cu părerea la televizor, Dimitriu stă ascuns în centrul nervos al unei agenţii care lucrea ză mai mult cu presa însăşi decât cu publicul, ca furnizor de informaţie, şi din când în când mai spune câte ceva cui doreşte să-l audă, pe blogul agenţiei. De astă dată

a vorbit despre Twitter:

„S-a citat «Twitter» de parcă era Reuters, pentru că măcar nu s-a dat un nume sau un nick (pseudonim - n.r.) de acolo. Unele sunt chiar nume reale!”. Ce nu îi convine lui Dimitriu şi ce importanţă are asta pentru dumneavoastră?

Reuters, celebra agenţie de presă, e un nume colectiv (brand) pentru nişte standarde jurnalistice care reprezintă o aspiraţie până şi pentru performantul Mediafax. Twitterul e o sumă de microbloguri. Adică de pagini de forma Twitter. com/Cutare, unde „Cutare” postează însemnări telegrafice, mai scurte de 140 de caractere (litere, pauze, semne de punctuaţie). Cine e „Cutare”? Cutare poate fi o persoană, o fantomă de internet - pseudonim, personaj virtual, identitate furată - sau un brand. EVZ a rezervat Twitter.com/evzro, de pildă. Iar asta ne duce la o constatare importantă a jurnalistului de agenţie de mai sus: informaţiile din Chişinău nu erau date de „Twitter”, ci... nu se ştie de cine. În unele cazuri, era vorba de persoane reale, măcar bine intenţionate dacă nu posesoare de rigoare jurnalistică.

Read more...

Lucescu şi proiectul său istoric

.Ţara noastră a avut, în cei 150 de ani de existenţă efectivă, un singur proiect adevărat, urmărit cu obstinaţie pe termen lung: cel prin care generaţia boierilor luminaţi a creat România Mare.

Firul epic brodat în jurul familiei Brătianu (tată şi fiu) începe în preajma Revoluţiei de la 1848 şi se încheie brusc, în 1927. Totul s-a rupt o dată

cu decesul suspect al lui Ionel I. C. Brătianu, eveniment de care destui istorici spun că n-ar fi fost chiar străine Marile Puteri, furioase că liberalul îndrăznise să naţionalizeze resursele naturale

ale ţării.

Probabil că românii n-au vocaţie pentru proiectele pe termen lung, pentru că generaţia paşoptistă şi Brătienii n-au avut un „va urma”. A fost nevoie de numai 13 ani de haos pentru ca tot edificiul care transformase România într-o putere regională să se prăbuşească precum un castel de nisip.

Fotbalul românesc urmează fidel - nici nu se putea altfel - destinul ţării din care-şi trage seva. Oamenii cu viziune pot fi număraţi pe degete. Nu sunt bine văzuţi într-o lume a provizoratului. Lipsa perspectivei ne transformă pe toţi în Sisifi. Aceasta este explicaţia pentru incapacitatea de a acumula şi valoriza informaţia. Absenţa planului e cheia regresului Stelei după trei ani de acumulări teoretice în Liga Campionilor. E motivul pentru care, după primul
event din istoria clubului, CFR Cluj a schimbat patru antrenori. E explicaţia faptului că Dinamo pedalează în gol de atâţia ani. Iar exemplele pot continua.

Naţionala nu face excepţie. Piţurcă, Hagi, Iordănescu - toţi au „cântat” după ureche. Puţinele rezultate au fost inconstante şi mai degrabă rodul întâmplării.

Read more...

Radu Duda, adevăratul Obama?

oana Lupea: "Obamamania a atins România ca ţicneală a politicii."

La ora la care, în America, mitul este scuturat de pene şi sclipici, consultanţi băştinaşi modelează pastişe ale preşedintelui american. În colecţia de obami mioritici avem, deocamdată, un Obama numit de un alt admirator al lui Obama „prostănac”. Un Obama - Crin, căruia i-a fost plăsmuită o clonă, un Obama avant-la-lettre cu o trecere scurtă şi glorioasă prin Cartea Recordurilor la cârnaţi. Un Obama „care este” revelat într-o după-amiază electorală locuitorilor din Găneasa, judeţul Olt. Şi un principe Obama, apartinic şi antisistem, ieşit din laboratorul politic tainic al lui Dinu Patriciu, care nu-şi asumă creaţia. „Cine este adevăratul Obama” cere o clarificare, asemenea misterului de mică publicitate
al „adevăratei mame Omida”.

Trei dintre imitatorii lui Obama candidează la preşedinţia României. Primul, Mircea Geoană, susţine public că nu ne trebuie un Obama de România, dar face eforturi să obţină o poză din Biroul
Oval, cu el însuşi şi preşedintele Statelor Unite. În speranţa că duhul lui Obama se va pogorî asupra lui în acea clipă magică a strânsului formal al mâinilor, şi-l va face printr-un miracol, preşedintele României. Liderul contestat al PSD îl confundă pe Obama cu zâna cea bună care-l va transforma din broască în prinţ. Despre cel de-al doilea, Crin Antonescu, s-au spus lucruri nemaipomenite. Marele obamist Relu Fenechiu ne-a comunicat că noul lider liberal este „visul american transpus în România”, plecat de jos şi ajuns sus. Pentru a-i întări profilul, lui Crin Antonescu i s-a dat ca ajutor un Obama cu priză la electoratul rural sau ruralizat, să compenseze prin neoaşisme, neologismele „nobilului intelectual”. Este vorba despre Sorin Oprescu, susţinător public al lui Crin Antonescu şi mai nou prezicător de cutremure catastrofale. Patriarhul postcomunismului Ion Iliescu l-a binecuvântat deja pe Crin Antonescu ca „adevăratul Obama”

Read more...

Revoluţia de la Chişinău, eşuată dintr-un motiv financiar: nu e momentul

Aflu că marţi preşedintele Băsescu vine în Piaţa Mare a Parlamentului mic să condamne actele Chişinăului. Succes. Bun început de campanie, o uşoară speranţă dată
cetăţeanului român agresat vizual de ştirile de peste Prut că lui îi sunt apărate drepturile, râurile, ramurile. Cucerim nationaliştii şi cam atât. Mă veţi acuza de cinism, de lipsă de suflet, că nu-mi pasă de fraţii noştri, ba mai mult, de cetăţenii români alergaţi de comunişti pe străzile de la Chişinău. Faptul că mie îmi pasă, dumneavoastră vă pasă, preşedintelui tuturor românilor îi pasă, interesat sau nu, nu face nici o diferenţă. Eu pot să mă dau cu fundul de pământ, cu capul de pereţi, domnia sa cu gura de discurs, degeaba. România e la fel de lipsită de şanse ca şi tinerii moldoveni care au urlat libertate pe străzile de la Chişinău. Cu toată strădania diplomatului Diaconescu, plângerile Bucureştiului faţă de nedreptăţile comise de Moldova lui Voronin faţă de cetăţenii români, jurnalişti, protestatari, gură-cască, aflaţi zilele astea la Chişinău sunt inutile.

O rutină şi atât. Facem parte dintr-o mare familie europeană, dar una în care euro
dictează şi euro cumpără gaz rusesc.

Occidentul se uită în altă parte, cum ar fi de exemplu în propriul buzunar. “Solicităm tuturor părţilor încetarea violenţelor”, au piţigăiat vocile câtorva cancelarii europene, după ce prin ziarele ruseşti au apărut ştiri bine plasate despre cum vede Moscova situaţia.

Marele Licurici, unic purtător al democraţiei cu tancul prin alte părţi de lume, a preferat să nu reacţioneze deloc. Spre comparaţie, zilele trecute când masele ieşeau în stradă în Georgia, Departamentul de Stat american a îndemnat imediat la calm, susţinând democraţia, adică în cazul respectiv puterea.

Vom citi peste mulţi ani poate despre pactul Obama-Putin, sau de planul Voronin de a scăpa de opoziţie, sau nu vom citi nimic. Revoluţiile pornesc din dragoste de libertate şi reuşesc din interese de stat. Oricât ne-ar durea pentru mica revoluţie de la Chişinău, nu a venit încă momentul.

Read more...

Haşiş

Vino cu mine să ne cufundăm în Răsărit, Inshallah, să ne învelim în cerul de aramă coclită al Anatoliei, în cetatea cu două nume şi cu două destine, Iconium-Konya, unde toate poveştile încep cu sfârşitul. Unde, de când s-a pierdut pe sine, Jalal Mawlana Al-Din Ar-Rumi nu se mai opreşte din dans. Un orient subţire, ca flacăra acestei lumânări care joacă pe chipurile noastre. Vino să te învăţ să păşim desculţi pe jarul dragostei noastre, vino să te port pe Drumul Mătăsii, vino să hălăduim prin cetatea aceasta, să ne oprim în pragul prăvăliilor, să prindem ritmul meşterilor care bat aurul chimvalelor.

Aerul e fărâmicios, îl împrăştii cu genele, clipind. Miroase a hashish, adică a iarbă uscată, a praf din ceasloave. Undeva aproape e un spital al cărţilor, ascultă cum răsuflă consoanele citindu-se singure, îngropându-se în manuscrise vechi, acoperindu-se în vocale ca într-un hijab.

Închide ochii, lasă-mă să-ţi povestesc, să-ţi povestesc, să-ţi dezvălui, să-ţi învălui, să mă rotesc în mintea ta şi să-ţi spun: Maestrul stă cu fruntea lipită de soarele care asfinţeşte pe covorul de Marakanda. Îşi salută apoi discipolii, care – în mantii negre, cu potcap negru, ca nişte ciocli ai zilei care moare – fac trei cercuri în jurul lui, închipuind cele trei căi spre Allah – a ştiinţei, a revelaţiei, a contopirii. Maestrul se aşază pe covor, discipolii îşi leapădă mantiile negre ale lumii acesteia, rămânând în veşmintele neprihănite ale învierii. Începe sama (dansul care se chema „cer”). Un fluier şi-o tobă desfăşoară sulul unui cântec monodic, fără început. Dervişii se învârt uşor, apoi din ce în ce mai tare, îşi întind mâinile-aripi, ca nişte păsări uituce, încercâd să-şi amintească să zboare. Se răsucesc ca planetele în jurul Soarelui şi în jurul lor înşile, până la al patrulea ocol, când Maestrul însuşi se ridică de pe covor şi începe să se rotească. Atunci ameţeşti privindu-i, ameţeşti şi uiţi, te simţi ca într-un scrânciob care te aruncă până la al şaptelea cer. Când Maestrul se opreşte şi se întoarce la covorul lui şi dansul se termină, ne trezim fiecare cu amintirile celuilalt, ca şi când literele s-ar fi încurcat, schimbând ce îi e scris unuia cu ce îi e scris celuilalt.

De ce te-aş mai striga în noaptea asta care începe, când eşti în toate firidele ei? Să ne întoarcem cât mai e vreme, să ne întoarcem până la ora neînconjurată, să fugim la marginea oraşului, s-o pornim pe calea ferată, sărind din traversă în traversă. Până când şuieratul trenului ne va arunca în iarbă şi prin faţa ochilor noştri se vor înşira în viteză geamurile luminate ale Meram Expressului, destul cât să auzim glasuri şi râsete şi pocnetul dopurilor de şampanie şi să ne bucurăm de lumea care petrece...

Read more...

Poliţiile Capitalei

Pe maşinile Poliţiei Capitalei scrie „Siguranţă şi încredere”. Dar nici măcar poliţiştii nu mai au siguranţă pentru că sunt schimbaţi de pe o zi pe alta, se plâng pe la colţuri. Nişte oameni cărora li se cere să asigure
protecţia cetăţeanului nu au propria siguranţă a postului, spun alţii. Adevărul ca întodeauna e undeva la mijloc. Asta se întâmplă când politicienii preiau controlul şi împart funcţiile într-un sistem care se pretinde a fi apolitic. Un sistem în care astăzi se dă o lege prin care prefecţii sunt proclamaţi înalţi funcţionari publici şi mâine sunt din nou oameni politici. Un sistem în care nici nu apucă un politician să ceară că poliţistul şef îi bate în uşă oferindu-i înalta apreciere şi micile servicii
.

Lupta pentru putere şi controlul funcţiilor cheie din Interne ţine de la începutul anului prima pagină şi deschide jurnalele de ştiri. PSD a luat Internele, dar nu şi toate funcţiile importante.

PD-L vrea şi el ceva

Degeaba ai Internele dacă nu controlezi DGIPI şi-au dat seama PSD-iştii. Degeaba ai IGP-ul dacă nu ai Poliţia Capitalei. Chestorul Tutilescu conduce Poliţia Capitalei de şase ani şi a fost numit acolo sub guvernarea Năstase. A schimbat de atunci cinci miniştri şi patru şefi ai IGP.

Băţul lung al ministrului Nica a început în ultimele săptămâni să scormonească în şerpăria de la Interne fără interes sau cu. „Vulpea” însăşi a dat tonul retragerii, demisionând pentru a treia oară de la Doi şi-un sfert. Zeci de şefi din Interne s-au cerut la pensie, ori au fost puşi la dispoziţie. Nici şeful Poliţiei Capitalei nu putea rezista unui astfel de asediu. În cazul său, în ciuda negaţiilor oficiale, scandalul de la Plazza Mall a fost pretextul ideal. Scos basma curată, după un control în care au fost puşi să plătească foştii săi subordonaţi, Tutilescu a acceptat târgul şi s-a lăsat dus
la Permise.

Negocierile pentru postul de şef al Poliţiei Capitalei au început deja. La fel şi cele pentru posturile de adjuncţi. Poliţia se împarte în felii, care să-i împace pe toţi. În spatele gradelor stau firele care susţin dar şi controlează poliţiile din Poliţia Capitalei. Bineînţeles, totul pentru Siguranţa şi Încrederea dumneavoastră.

Read more...

Ioana Basescu ar putea fi legata de scandalul DGIPI

aca si-ar fi dorit o reforma reala a sistemului sigurantei nationale, presedintele Traian Basescu ar fi impulsionat dezbaterea in Parlament a pachetului noilor
legi ale sigurantei. Serviciile
de informatii functioneaza in baza Legii sigurantei votate in 1991, inainte de adoptarea Constitutiei, si este caduca. Ca nu s-a dorit o reforma reala si se prefera ca lucrurile sa ramåna neschimbate o demonstreaza scandalurile din lumea serviciilor de informatii, care continua stilul
anilor ’90. La sfårsitul lunii martie, pe fondul scandalului de la DGIPI, structura de informatii a Ministerului de Interne, care s-a lasat cu demiterea lui Cornel Serban, seful directiei, va spuneam ca “reforma” presedintelui isi propune sa infiltreze DGIPI cu ofiteri provenind din SRI, påna la scoaterea completa a acesteia de sub controlul politic al PSD. Va spuneam ca mentinerea crizei DGIPI este legata de alegerile prezidentiale care se vor desfasura la toamna si ca pe presedinte il inconforteaza faptul ca PSD exercita prin pårghii specifice controlul informal asupra DGIPI, structura situata in afara controlului Parlamentului sau a influentei exercitate de Oficiul pentru Informatii Integrate din cadrul Comunitatii Nationale de Informatii a Administratiei Prezidentiale. Scandalul DGIPI pare sa fi fost generat de interceptarea de catre directie a unor convorbiri telefonice dintre Ioana Basescu si omul de afaceri Costel Casuneanu, un apropiat al presedintelui, patronul firmei
PA & CO International, de reparatie, asfaltare si constructie a drumurilor. Casuneanu s-ar fi plåns ca, desi a platit – este vorba despre costurile apartamentului
Ioanei Basescu din Baneasa –, nu mai este ajutat sa-si dezvolte afacerile. Folosirea de catre DGIPI a acestui gen de informatii a condus la demiterea si propunerea de arestare a lui Cornel Serban, fostul sef al DGIPI, si a lui Petre Pitcovici, fostul sef al DGA. Saptamåna aceasta, colonelul Paun Iordache, fostul sef al Diviziei Generale Contraspionaj a SRI, a fost numit sef interimar adjunct al DGIPI. Iordache a fost eliberat din functie in 2001, in urma scandalului Timofte-KGB, dar a ramas in cadrul SRI.

Read more...

Dacă arde şura, unde mai dorm vrăbiile?

Răzvan Exarhu: "Când nu te preocupă nimic, te trezeşti că începe să te hărţuiască sexual grija."

La fel se întâmplă şi când nu prea te duce capul să discerni între împlicaţiile subiectelor. De-asta se investeşte atâta energie

în idioţenii care par să ne ardă la tălpi de esenţiale ce sunt. Şi probabil tot din cauza asta, lucrurile vitale sunt lăsate pe mai încolo, cu atât mai mult cu cât cer mai multă implicare decât rahaturile. În spitale se discută despre divorţuri, accidente, amantlâcuri şi ce maşini s-au mai buşit la televizor. Pe stradă se discută despre bolile

altora, conspiraţii şi ce grea e viaţa când eşti sănătos, bine-mersi. La televizor nu se discută despre nimic, în majoritatea cazurilor, dar chiar şi aşa tot rezultă că tot ce are legătură cu solidaritatea sau conştiinţa trebuie să intre mai pe la coada buletinului.

Probabil că aşa se şi învaţă lecţia mizelor mici care au efecte mari. Nu iese mai nimeni în stradă pentru libertate, egalitate sau demnitate. Dar iese să mai spargă un cauciuc, să mai rupă o bancă
, să mai spargă o sămânţă şi să caşte gura. Sigur nu e nicio vină la mijloc, atât poate duce şi creierul de bibilică şi tot atât de angajant sună şi mesajele şi liderii. Dar prea seamănă totul cu o comedie absurdă, cu atât mai mult cu cât deja devine presant să economisim energie. Normal ar fi s-o economisim şi pe cea mentală, să ne menajăm puţinul care ne-a mai rămas şi să fim pe fază la kestiile mai glorioase. Un pic de omenie, un pic de răbdare, un pic de umor, un pic de şampanie, un pic de control
şi ce bine ar merge treaba, mamă, mamă.

Read more...